Două studii longitudinale publicate în 2007 și 2012 în revistele de specialitate ”Journal of Affective Disorders” și respectiv ”Psychoneuroendocrinology” au arătat că problemele psihologice cu care se confruntă mamele înainte și după naștere ar putea să fie factori de risc pentru dezvoltarea anxietății la copiii lor, mai ales în adolescență.
Pentru a înțelege de ce unele persoane sunt mai vulnerabile să dezvolte o tulburare de anxietate, cercetătorii caută răspunsuri în dezvoltarea timpurie: ce se întâmplă în timpul sarcinii (înainte de naștere – prenatal) și cum este afectat copilul de primele interacțiuni cu lumea (după naștere – postnatal). Ne interesează această perioadă pentru că ea este deosebit de sensibilă: nicicând în viața unui om creierul nu se dezvoltă atât de repede; iar influențele pozitive sau negative din această perioadă se pare că au implicații pentru întreaga viață! Problemele psihologice ale mamelor pot fi atfel de influențe negative.
Cele două studii au investigat în ce măsură tulburările psihologice ale mamelor, din timpul sarcinii si în primii ani de viață ai copiilor (pre- și postnatal) se asociază cu dezvoltarea anxietății sau depresiei la copiii lor.
I. Studiul din 2007 s-a desfășurat pe o perioadă de 13 ani și a implicat 41 de mame fără depresie postnatală și 53 de mame care sufereau de această problemă. Femeile au fost evaluate la două luni după ce au născut, dar și ulterior. Copiii lor au fost evaluați la 18 luni, 5, 8 și 13 ani.
Cercetătorii au descoperit că riscul de a dezvolta o tulburare mentală este de trei ori mai mare la copiii ale căror mame suferă de depresie. (15% dintre acești copiii au avut tulburări de tip anxios, față de 4% dintre copiii a căror mame nu au suferit de depresie postnatală).
| Copiii cu mame care au suferit de depresie postnatală | Copiii cu mame care NU au suferit de depresie postnatală | |
| Tulburări de anxietate | 15% | 4% |
| Depresie | 12% | 3% |
| Probleme de comportament | 4% | 2% |
Rezultatele acestui studiu au arătat că expunerea imediat după naștere la depresia mamei este un factor de risc important ce poate prezice instalarea anxietății la acești copii în primii ani de viață sau în adolescență. Mai mult, dacă depresia mamei este cronică și severă, iar copiii sunt expuși pentru o perioada mai îndelungată, riscul lor de a dezvolta depresie crește de asemenea semnificativ.
II. Studiul din 2012 s-a desfășurat pe o perioadă de 9 ani și a inclus 178 de perechi mamă-copil. Mamele au fost evaluate la 19, 25 și 31 de săptămâni de sarcină. Cercetătorii au investigat nivelul de stres prenatal, atât la nivel de biologic (prin hormonul numit cortizol, indicator al stresului și anxietății), cât și la nivel psihologic (prin depresia, stresul perceput și anxietatea specifică sarcinii). Anxietatea specifică sarcinii este definită aici ca frica mamelor pentru sănătatea proprie și a copiilor, dar și așteptările despre travaliu și nașterea propriu-zisă. Anxietatea copiilor a fost evaluată ulterior, la vârsta de 6-9 ani.
Al doilea studiu arată că stresul mamei din timpul sarcinii are un rol important în dezvoltarea psihologică a copiilor. De asemenea, anxietatea pe care o au mamele, mai ales anxietatea specifică sarcinii, s-a asociat și ea cu un risc crescut al copilului de a dezvolta tulburări de anxietate până la 9 ani mai târziu.
În acest studiu, 28 dintre cei 178 de copii (15.7%) au avut probleme de anxietate la evaluarea ulterioară. Nivelul mediu al cortizolului prenatal s-a asociat cu anxietatea la 6-9 ani în cazul copiilor. A fost de două ori mai probabil ca acei copii cu anxietate să fi avut mame cu nivel crescut de cortizol în timpul sarcinii. Acest lucru confirmă ipoteza conform căreia cortizolul mamei modifică dezvoltarea fătului în regiuni ale creierului importante pentru sănătatea emoțională, precum amigdala. Amigdala este o structură cerebrală esențială pentru modul în care oamenii percep evenimentele de viață și pentru declanșarea reacțiilor de frică față de amenințări. Prin urmare, stresul biologic al mamei are un impact important asupra dezvoltării creierului la făt. Dereglările hormonale produse de un stres exagerat pot duce la modificări neuronale ce favorizează după naștere dezvoltarea tulburărilor de anxietate.
Mai jos avem o ”axă a timpului” care sumarizează cele discutate anterior.
Integrând cele două studii, se pare că problemele psihologice ale viitoarelor mame se traduc în general în modificări biologice ale mediului intrauterin în care se dezvoltă fătul, punând la risc maturizarea normală a structurilor cerebrale responsabile de declanșarea emoției de frică. Acest lucru poate însemna totodată un risc crescut al copiilor lor pentru anxietate peste câțiva ani, către vârsta adolescenței. Totodată, primul studiu prezentat atrage atenția inclusiv asupra mediului în care copiii se dezvoltă după naștere: depresia maternă influențează negativ interacțiunea mamă-copil și este deci un factor de risc pentru apariția tulburării de depresie în adolescență.
În concluzie, rezultatele acestor studii subliniază importanța sănătății mentale a mamei, încă din timpul sarcinii pentru dezvoltarea neurocognitivă și emotională echilibrată a copilului.
Articolele citate pot fi accesate gratuit pe aceste link-uri: